E o vorbă din bătrâni, se zice că “Cine nu are bătrâni, să-i cumpere.” Și pe bună dreptate, pentru că ei sunt aliații noștri cei mai de preț, cu toate că am uitat să le valorificăm prezența și importanța în viețile noastre.
Din România bătrânii au dispărut. Adică au devenit invizibili. Nu sunt la televizor, nu sunt nici pe internet, ei nu mai există, parcă. Dacă ne întâlnim cu ei în RATB, ne întâlnim şi cu replica „mamaie-tataie, ce cauţi aici că te caută moartea acasă?” Dar, la drept vorbind, pe ei nici moartea nu ii cauta, ci cel mai adesea factura la gaz sau recuperatorii.
Cine sunt bunicii noştri, pe care nu îi vizităm oricum niciodată, decât de sărbători ( una pe an şi trebuie să fie legală)?
Noi am plecat să-I găsim, să-I cunoaştem şi să-I rugăm să ne ajute ei pe noi, împărtăşindu-ne poveştile lor.
De exemplu, dacă treci prin Cişmigiu, cum intri în parc, pe dreapta, pe o bancă, stă adesea o doamnă de 91 de ani care ascultă muzică clasică la un radio foarte vechi. A fost toată viaţa la operă. Opera ei preferată e “Madama Butterfly”. “Mi-a plăcut mie povestea asta. Acum nu mai merg la operă, doar stau aici ascult şi aştept să treacă anotimpurile.”
Şi anotimpurile trec şi vizavi de Sala Palatului, la blocurile elegante de vizavi, chiar la parter sub coloanele romane, s-a cuibărit o doamnă şi harta continuă până la Universitate unde avem vânzare de plasturi şi şerveţele parfumate. „50 de bani, domnişoara”. Cam atât costă povestea lor.
Despre aceşti bătrâni invizibili vă povestim astăzi, iar programul pe care îl propunem se numeşte „ADOPTĂ un Bătrân, Cumpără O Poveste”
Ce facem noi?
Noi o să plecăm cu un aparat de fotografiat şi în dulcele stil clasic ne vom lua un pix şi un carneţel şi mergem la ei acasă. Nu o să fie greu, nu trebuie să ne facem programare şi nici nu trebuie să sunăm la interfon sau să băteam la uşă. Ei sunt mereu acasă, prin câte un colţ, indiferent de anotimp. O să le scriem poveştile, o să-i întrebăm ce au nevoie, apoi o să-i adoptăm şi mai mult decât atât, o să împărtăşim şi cu voi, atât poveştile lor cât şi îndeletnicirile lor, indiferent dacă este vorba despre împletituri în piele, confecţii, mileuri, ţesături, lumânări, creme naturale, mâncăruri gustoase sau pur şi simplu îi ascultăm spunând bancuri, povestind sau cântând.
Pe parcursul acestui an ne propunem să „colecţionăm” cel puţin 12 astfel de bătrâni şi să organizăm evenimente speciale în care să-i cunoaşteţi şi voi, direct sau în varianta virtuală în online. La aceste evenimente vom crea împreună poveşti noi, vom coase, vom cânta, vom spune poveşti mai bune ca la pick-up, vom afla cum îşi făceau păpuşi din porumb imediat după al doilea război mondial, îi vom întreba despre prima iubire şi vom depăna amintiri alături de un ceai de ghimbir sau la o gustare cu brânză de burduf, un pahar de vin, o legătură de leurdă.
Ce puteţi face voi?
În primul rând să vă abonaţi la site-ul nostru şi să urmăriţi această campanie, să participaţi la evenimentele noastre unde veţi putea să le „cumpăraţi” poveştile, exact ca la teatru sau ca la operă şi să ne ajutaţi să-i adoptăm împreună.
Nu vrem să stârnim milă, vrem să vă trezim interesul şi implicarea şi să înţelegem că deşi din România tinerii tot pleacă, bătrânii au rămas totuşi acasă, nu au stins încă lumina şi acest adevăr merită sărbătorit.
Nume: Asociatia The Pathway Home
IBAN: RO49BRDE410SV27341194100 – EUR /B.R.D. Cod SWIFT: BRDEROBU
IBAN: RO58BRDE410SV27340044100 – RON /B.R.D.Cod SWIFT: BRDEROBU